Ar trebui să citiți acesta carte dacă…

Nu vreți să vă creșteți copiii în același mod în care ați fost voi crescuți de părinți, dar nu știți nici o altă cale. Veți învăța ce nu este eficient și cum să corectați modalitățile ineficiente de creștere și educare ale copiilor. Cartea dă indicații specifice pentru o bună comunicare cu copiii voștri.

Pe scurt…

Scopul aceste cărți este de a oferi câteva idei valoroase pentru creșterea copiilor – indiferent de vârsta acestora. Autorii sunt de părere că, pe lângă dragoste, există o altă condiție necesară pentru o educație de succes și anume, respectul față de copilul tău.

Ideile cheie…

  • Pedeapsa duce la o luptă epuizantă pentru putere.
  • De fiecare dată când pretindem ascultare din partea copiilor noștri (acționăm ca persoane autoritare), îi învățăm de fapt să nu își asume responsabilitatea pentru faptele lor. Nu le dăm posibilitatea să descopere consecințele naturale.
  • Nu este posibil să ne creștem copiii într-un mod autoritar, iar apoi să ne așteptăm ca ei să se poarte democratic.
  • Testul educării eficiente a copilului este modul în care aceștia se poartă când noi nu suntem în preajmă.
  • Opusul corect al ascultării autoritare nu este neascultarea sau „Fac ce vreau eu”. Ci este responsabilitatea, a fi condus de propriile valori și nu a te supune unei persoane (figura autorității). Este o mare diferență între „a fi condus de ceea ce este corect” și „a te supune cuiva doar pentru că așa ți se spune”.
  • Un copil ascultător poate fi bucuria și mândria părintelui. Dar când acest copil, de exemplu, devine parte dintr-o gașcă, părinții lui devin nefericiți și spun: „El/Ea era așa de drăguț/ă și ascultător/ascultătoare.” Nu s-a schimbat nimic, copilul este încă ascultător, dar el ascultă acum de alte persoane.
  • O alternativă pentru recompense în disciplină este să dirijezi în așa fel condițiile în care copilul tău va acționa încât el să experimenteze consecințele naturale și pozitive ale acțiunilor și comportamentelor lor.
  • Aceleași principii care se aplică acasă pot avea success și la școală. Profesorii care își concentrează atenția asupra dezvoltării unei relații cu elevul, creând un spațiu emoțional sigur și acordându-le elevilor posibilitatea de a-și spune părerea în alcătuirea regulilor, vor avea parte de o colaborare mai bună.

Pași spre acțiune…

  • Tratează-ți copilul într-un mod în care să nu le afecteze demnitatea … nu le face ceva ce nu ți-ar plăcea ca ei să-ți facă ție.
  • Încearcă să eviți cuvinte ca întotdeauna, niciodată, încă. Evită să învinovățești sau să acuzi. Fii foarte atent cum îi înveți, cum le explici sau cum îi mustri: Ar trebui să realizezi că… Nu critica și nu îți concenta toată atenția asupra greșelii: Asta ai greșit!. Când spunem lucruri de genul : „Tu o să mă trimiți mai devreme în mormânt”, îi manipulam emoțional pe copii. Insultele sau ironiile au același efect: „Acum chiar ți-ai făcut un renume!” Nu îl compara pe copilul tău cu cineva care face un lucru mai bine (de exemplu, cum merge pe bicicletă).
  • Mai degrabă, folosește o abordare mai pozitivă. Observă: Văd că tu …; explică sau informează: Te va ajuta…; exprimă-ți așteptările: Am nevoie să…; oferă opțiuni: Poți alege între asta sau asta; încurajează-l să își asume responsabilitatea: Ce am putea face în legătură cu…
  • Nu țipa. Țipătul este expresia furiei sau a exasperării și a neputinței.
  • Atunci când îi explicit o problemă copilului, îl poți întreba: „Ce putem noi/tu să facem în legătură cu asta? Ce sugerezi? Ce crezi? Ce te-ar ajuta pe tine?”
  • Oferă-i mai multe alternative copilului tău. (Crezi că am putea să facem acest lucru împreună sau fiecare să își facă partea lui?)
  • Înainte să începi să rezolvi problema în mod rațional, adică eficient, încearcă să îți calmezi emoțiile.
  • Ascultă-ți copilul în mod activ: numește emoțiile, intențiile și așteptările celuilalt, oferă-i sprijin.
  • Învață-l pe copil că sentimentele sunt normale.
  • În loc să impui pedeapsa, lasă consecințele comportamentului nepotrivit să cadă asupra copilului.
  • În locul laudelor și complimentelor, folosește feedback-ul și aprecierea.

Diverse…

Premiile și laudele. Acest capitol împarte părinții în două categorii. Teoria este că trebuie să recunoști sarcina realizată și nu să îi pun o etichetă de bun sau rău. Folosește laudele/recompensele sau consecințele în funcție de acțiuni. (De exemplu: „Ai muncit din greu să iei o notă bună” în loc de „Ești un băiat deștept”.)

Cum a schimbat cartea felul în care îmi cresc copiii…

De exemplu, am încetat să mai numim câteva dintre comportamentele băiatului nostru de 4 ani „obrăznicii” și, prin răbdare și efort, am încercat să le înțelegem. În loc să-l pedepsim și, mai ales, să îl amenințăm, încercam să găsim alte căi care să nu îl afecteze așa de mult pe băiatul nostru. Rezultatele au început să apară după o perioadă (este foarte important să fii răbdător), iar noi am fost motivați de rezultate.

Atunci când suntem obosiți sau pur și simplu nu suntem într-o stare prea bună, este dificil să nu te întorci la acele comenzi de ascultare automată, care sunt în noi încă din copilărie. Am început să observ faptul că sfaturile acestei cărți nu se aplică doar în rolul meu de părinte, ci și în alte relații. Așa cum unul dintre autori afirma: „Dacă îi tratăm pe ceilalți cu respect și așteptăm să fim tratați cu respect … ne vom aprecia mai mult pe noi înșine și nu vom fi dependenți de sentimentele celorlalți.”

Informații despre carte:
Titlul cărții | Să respecți și să fii respectat 

Autor | Pavel Kopriva, Tatjana Koprivova, Jana Novackova, Dobromila Nevolova
Anul publicării |  2008
Editura |  Spirála, Kroměříž
Pagini |  286
Site-ul autorului |  www.zkola.cz/respektovat

© 2017, BookBridges, International, Toate drepturile rezervate.
Folosiți BookBridges, dar nu le copiați sau reproduceți în interes personal, fără menționarea sursei.