Ar trebui să citiți această carte dacă…

Vreți să învățați cum să nu intrați în conflicte puternice cu copiii voștri.

Pe scurt…

Această carte se ocupă de problemele zilnice pe care părinții le au cu copiii lor, cum ar fi conflictele de putere referitoare la treburile casnice, la timpul de culcare, la teme sau la curățenie. Este o carte extraordinară, se citește foarte repede, este ușor de înțeles și are foarte multe exemple.

Ideile cheie…

Acordarea de opțiuni

  • Atunci când îi oferi copilului opțiuni, asigură-te că vei accepta orice opțiune ar alege.
  • Copiii trebuie să fie responsabili de alegerile pe care le fac. De exemplu, fiica ta se înscrie la cursuri de înot, apoi decide că nu vrea să mai meargă. Este important ca ea să se țină de această decizie până la sfârșitul sezonului.
  • Îndrumă-ți copiii printr-o serie de opțiuni care duc către competență. Pune întrebări și oferă opțiuni care îi vor permite copilului tău să reușească.

Conflicte mari pe care întotdeauna le vei pierde

  • Copiii dețin controlul asupra multor comportamente ca mâncatul, dormitul, atitudinea. Îi poți oferi alimente foarte sănătoase, dar dacă copilul refuză să mănânce, nu îl poți forța să o facă. Și nu vei putea să îl forțezi să doarmă. Nu poți controla atitudinea unui copil într-o anumită situație, dar poți impune limite comportamentului său.

Spune-i copilului tău că îl iubești necondiționat

  • Spune-i că îl iubești, îmbrățișează-l, fă-i masaje. O altă modalitate este să te uiți în ochii lui cu o privire care să exprime dragoste. Este important să participi la activitățile lui și să îi urmezi instrucțiunile (nu încerca să intri în competiție cu el sau să îi impui regulile tale). Observă atunci când copilul intră și iese din cameră sau atunci când vine sau pleacă de acasă.

Acceptă sentimentele copilului tău fără să încerci să le schimbi

  • Poți empatiza cu el, dar oprește orice comportament negativ. De exemplu, un copil este gelos pe sora lui mai mică și o ciupește. Este în regulă să spui: „Înțeleg că ești gelos pe sora ta mai mică, dar nu îți permit să o ciupești”.

Ajută-ți copilul

  • Este bine să îl responsabilizezi, dar atunci când acesta este stresat de un anumit lucru, de exemplu, dacă și-a pierdut temă, este în regulă să îl ajuți. Folosești această situație ca pe o experiență de învățare.

Păși spre acțiune…

  • „Când trebuie să spui nu, spune da altui lucru.” De exemplu, îi poți spune nu băiatului tău care vrea să meargă singur în parc cu un prieten, dar dacă te întreabă dacă poate face macaroane, chiar dacă va face multă mizerie, răspunde-i afirmativ. În acest mod, îi vei satisface nevoia de independență.
  • „Oferă opțiuni, negociază sau fă un compromis.” De exemplu, un copil nu vrea să poarte o anumită pereche de încălțăminte la școală. Poți să îi oferi posibilitatea de a alege între două perechi de încălțăminte, iar dacă nu funcționează, poți să îi oferi două variante, fie să meargă încălțat la școală, fie descălțat. În acest exemplu, fiica a fost un pic jenată să fie lăsată la școală fără pantofi, așa că i-a pus imediat în picioare.
  • „Dezvoltă un program stimulativ dându-le posibilitatea de a lucra sau nu, pentru o recompensă.” De exemplu, copilul tău își dorește o navetă spațială Lego, dar nu își face treburile casnice. Poți să îi oferi naveta spațială ca recompensă a îndeplinirii treburilor casnice. Cu toate acestea, programul stimulativ este folosit pentru o perioadă limitată de timp. Odată ce obiceiul se transformă într-un tipar, sistemul de recompense este redus treptat. Trebuie să fii conștient de faptul că vor fi zile în care copilul va alege să nu muncească sau să își facă treburile casnice. Îi poți aminti în mod prietenesc, dar nu te implica emoțional în alegerea copilului de a nu munci.
  • „Oferă opțiuni care conduc la consecințe diferite.” De exemplu, tatăl își dorește ca, atunci când ajung acasă, cei trei băieți ai săi să se dezbrace de hainele cu care au fost la școală. Tatăl țipa la ei din altă cameră să își dea jos hainele. Ei îl ignorau. Apoi, tatăl intra nervos în cameră mai târziu și le punea hainele la loc. Așa că, tatăl a stabilit o regulă, televizorul nu se deschide iar frigiderul rămâne închis până când nu își dau jos hainele de școală. El a explicat regulile și motivele. Cei doi băieți mai mici se conformează. Cel mai mare este furios, dar, datorită faptului că tatăl a fost consecvent, în câteva zile și băiatul cel mare se va conforma.
  • „Să ajungi la un compromis prin negociere formală.” Unele conflicte mai puternice trebuie să treacă prin anumite negocieri în care sunt implicați și membrii familiei. Problema trebuie identificată clar, trebuie aduse idei noi. În cele din urmă, trebuie să se decidă asupra unei idei care ulterior este pusă în aplicare.

Citate…

  • „Luptele pentru putere sunt lupte emoționale între părinți și copii asupra controlului … Tu trebuie să îi înveți, antrenezi, influențezi, să îți ții copiii în siguranță, sănătoși, să îi înveți valorile și să îi îndrumi până când sunt destul de maturi să o facă singuri. De cealaltă parte, copiii își doresc independentă, își doresc să își poarte singuri de grijă. Tensiunea naturală care apare între cele poziții poate rezulta într-o luptă emoțional a dorințelor care este un conflict pentru putere.” p. 7
  • „Părinții trebuie să găsească un echilibru. Acordarea de prea multe opțiuni și decizii copilului tău duce la permisivitate. Este modalitatea prin care spui „Fă ceea ce îți place”. Acest lucru îi transmite copilului că nu ai interesul sau energia să-ți pese de ceea ce fac. Vei evita permisivitatea menținând controlul în zone legate de siguranța personală, sănătate și valori de familie. … Atunci când îi permiți copilului să facă anumite alegeri și să ia decizii care sunt importante pentru el, stima de sine va crește într-un mod sănătos.” p. 18-19

Statistici și lucruri interesante…

  • Părinții aflați în poziții de conducere la locul lor de muncă cred (greșit) că își pot conduce copiii în același mod dictatorial.
  • Părinții care simt că au puțină putere nu își pot controla comportamentul dominator, acest lucru ducând la lupte de putere. De exemplu, o mamă care are un soț dominant, îi va domina pe copiii ei. p. 94
  • Părinții perfecționiști simt nevoia de a controla comportamentul care deviază de la standardul lor sau de la punctul lor de vedere. De exemplu, părinții nu le vor permite copiilor să poarte haine care nu se potrivesc.
  • Părinții care au așteptări nerealiste față de comportamentul copiilor sau despre reușitele acestora pot sfârși prin a avea conflicte de putere.

Cum a schimbat cartea felul în care îmi cresc copiii …

Mi-a plăcut foarte mult această carte. M-a ajutat să îmi dau seama când sunt în conflicte de putere. M-a ajutat să înțeleg de ce copiii mei au nevoie câteodată de control și putere. Este bine să știi că este în regulă ca uneori să menții controlul, dar și să cedezi în anumite situații.

Informații despre carte:
Titlul cărții | Cum să dezamorsăm conflictele pentru putere:
soluționarea luptelor emoționale cu copiii tăi
AutorJan Faull, M. Ed
Anul publicării | 2000
Editura | Parenting Press Inc
Pagini | 127
Site-ul autoruluiraneydesign.com/janfaull 

© 2017, BookBridges, International, Toate drepturile rezervate.
Folosiți BookBridges, dar nu le copiați sau reproduceți în interes personal, fără menționarea sursei.